Gânduri prăfuite

Cam așa arată lista cu ce îmi doresc pentru 2012:

1.
2.
3.
…

Surprinzător, seamăna cu cea din 2011.

Ok, nu sunt adeptul listei de “așteptări/dorințe/reguli etc” de început de an. Nu zic că nu o fi fain să îți impui niște lucruri care să le respecți în primele două săptămâni, urmând apoi să (asta bineînțeles dacă) îți aduci aminte sporadic de ele. Ba chiar din contră!

La sfârșitul clasei a 12-a îmi speriam (fără intenție) părinții ieșind de la examenele Bacalaureatului cu o față destul de serioasă, în timp ce toți zmeii și zmeițele se lăudau și țopăiau în sus și în jos. Bineînțeles, după rezultate am mai schițat câte un zâmbet când mai vedeam aceeași zmei înjurând și spurcând. Eh, da’ astea-s poveștile copilăriei, ce vroiam să subliniez e că am pus și pun întotdeauna răul înainte.

Ce pot să zic? Îmi place să îmi fac surprize. Da, știu, sunt undeva la granița între realism și pesimism când vine vorba de viitor. Ceea ce mă ajută întotdeauna și mă face să dau 101% chiar dacă “deep down inside” știu că nu am nevoie decât de 50%.

Așadar, o listă goală e un lucru realist, nici pesimist nici optimist. Să ne lăsam surprinși într-un mod plăcut, nu sună mai bine?

P.S: Am mințit.
La punctul 1 e “Să nu mor de frică în momentul în care ne ridicăm cu balonul de la sol”
La punctul 2 e “Să nu mor de frică în momentul în care mă uit în jos de la o înălțime de 1000m”
La punctul 3 e “Să nu scap camera de frică”

P.S.2: Da, zburăm cu balonul deasupra Frankfurt-ului! Undeva prin primăvară, dupa ce dăm autografe la starea civilă, și ne încălzim un pic prin Portugalia.

P.S.3: Și totuși se anunță un an interesant.